Mara Nicoara

Pantha rei

Pe ce te-ai mai putea sprijini, suflete,
Peregrin umil prin grădinile pămîntului,
Cînd orice obiect se preface-n pulbere,
Cînd argintul se-negreşte de atingerea vîntului.

Te sprijini pe ziduri, zidurile curg,
Pieptul iubitului este din fum albastru,
Copilul trandafiriu doarme într-o scoică
Pervers clipind spre depărtatul astru.

Nu avem voie să facem bibelouri perfecte
Numai zeii sînt perfect rotunzi sau patraţi şi se pot supăra
Flori parfumate aruncăm pe masa zilei
Pe care stai vînat şi dumneata.

 

Copyright - 2012 Mara Nicoară. Toate drepturile rezervate.