Mara Nicoara

Ploaie

Dragostea mea, sărută-mi umerii...
Julieta a murit, Ofelia s-a rătăcit în alt timp.
Lumea e dincolo de această ploaie.
Simte o jale ca de planetă străină
Vino mai aproape. Poate că lumea
Nici nu există; poate că noi ne-am
Născut din aceste secunde gravide
Poate că universul e un ocean de ape
Poate că n-a existat Iona, pe noi ne poartă balenă
Spre acel ochi uriaş ce ne absoarbe
Încremenit într-un punct ucigaş.

Şi totuşi
Sărută-mi umerii, dragostea mea
Şi nu fi trist
Dacă gîndul meu te va zidi într-un catarg
De care se vor ciocni păsări
Legate la ochi cu dragoste.

 

Copyright - 2012 Mara Nicoară. Toate drepturile rezervate.