Mara Nicoara

Podurile

O trăsură veche trece pe străzile oraşului
Un melc auriu pe strada transparentă a cerului.
Acoperişurile roşii ca nişte frunze,
Pietrele caldarîmului avînd inscripţii ciudate.
Lunecăm cu maşina albă în trecut
Cînd dormeam în florile roşii ale macilor
Visînd goală sub soarele
Pătimaş şi greu
Asemeni unui iubit:
Eram atît de tînără,
Şi nimănui nu i-a fost milă,
Eram nevinovată
Şi nimănui nu i-a fost milă.
Dragostea mea, insula mea albastră,
Pămîntul meu curat, jură-mi
Să distrugi toate podurile spre noi.

Copyright - 2012 Mara Nicoară. Toate drepturile rezervate.