Mara Nicoara

Poem al vîrstei I (Marea pe acoperiş)

Marea pe acoperiş. Păturile muşcă coapsele
fecioarelor. Ochii cu ploapa înspre sud.
Doamne, de ce eşti Hieronymus Bosch?
Întuneric. Greierele ţîrîie altcuiva în
palmă. Coloana mea vertebrală paralelă
cu huma. Axa galaxiei
albaste trece prin sufletul meu. În
ochii cîinilor cinabru. Aerul frige.
Femeile vor naşte peşti. Disperare
în ochii icoanelor. Singură. Groaza
aleargă copitele cailor. Doare.
Fă-mă stîncă să fie linişte. Secundă
arsă a zilei a doua.

Copyright - 2012 Mara Nicoară. Toate drepturile rezervate.