Mara Nicoara

Poem al vîrstei IV (Ogarii mei adulmecă alt aer)

Ogarii mei adulmecă alt aer. Tu nu ştii
că eu voi pleca de la tine. Atît de mare zăpadă încît
sufletul meu e rece pînă sub acoperiş. Ciorile stau între
cer şi pămînt ca miezul în nucă. Poate ele sînt ochii iernii
înălţaţi să vadă. Mare liniştea apelor.
Sub tălpi, peşti alunecă printre alge cum trece luna
prin trupul meu şi mă lasă biserică pentru păsări
albe. Inima mea bate în orizont şi nu ştiu pentru care
lumi, necunoscute, pe care însă le simt şi mă farmecă.

Copyright - 2012 Mara Nicoară. Toate drepturile rezervate.