Mara Nicoara

Pomul cunoaşterii

Pomul cunoaşterii nu poate creşte în parcuri,
Înconjurat de cărucioare, mingi,
babe, urlete, ziare, bănci,
Fructul lui poate fi muşcat numai
de dinţi tineri
El creşte departe,
pe o pajişte cu iarbă albă
Fructele lui sînt de aur greu şi strălucesc.
Străbaţi kilometri de cărţi, urci
muntele negru al vieţii,
Sub picioare îţi creşte un gheţar de sare
Pe care înaintezi cu sîngele tău roşu
care luminează lumea
Eva cea tînără muşcă fructul
Din care sar rinocerii, dragonii,
crocodilii, lupii hămesiţi ai întrebărilor,
Şi trupul luminos se umple de răni
Din fiecare tufiş sare o fiară,
Îţi astupi urechile, dar tot auzi
ciripind mierlele albastre
ale îndoielii.
Pe bănci, în parc, bătrînii dorm la soare
Faţa lor tăbăcită de timp
este un vechi palimpsest
Pe care se mai văd litere şi semne ciudate.

Copyright - 2012 Mara Nicoară. Toate drepturile rezervate.