Mara Nicoara

Poemul

Aş vrea să scriu un poem ca un inorog de zăpadă
Deasupra străzilor pavate cu clopote,
Pe care vîjîie tramvaie galbene
pline mai mult cu babe decît cu copii,
mai mult cu răi decît cu buni.
Fiecare clapă a maşinii de scris ridică din pămînt
Dealuri întregi cu flori albastre,
Fiecare clapă, o corabie de purpură pe mare.
Dar, oameni buni, copilul mic vrea în braţe,
Urlă că l-am bătut cu crini la fund,
pentru că a stropit cu o ploaie
de aur covorul,
Copilul cel mare vrea să se facă alchimist,
Topeşte flori, melci, bijuterii în eprubete,
Arde poezia şi cenuşa ei e o zăpadă sclipitoare.
Eu am o tonă de rufe de spălat în băile
albastre ale amiezii,
Trebuie să fac cumpărături, să cîrpesc aripile fluturilor,
Să fac mîncare pentru bărbatul care vine
obosit de la serviciu,
Să văruiesc pereţii iernii trecute,
Să plătesc telefonul care latră toată ziua
Între două alergături, între doi trandafiri,
între o zi şi alta, printre aceste munci
continue, necesare pentru a supravieţui,
Eu trebuie să scriu un poem ca un inorog de zăpadă
Care să vindece puţin singurătatea păsărilor
Pe acest pămînt rotund,
Pe acest ceasornic.

Copyright - 2012 Mara Nicoară. Toate drepturile rezervate.