Mara Nicoara

Poeta

Din cuvintele mele (care sînt ale tuturora
Dar numai eu ştiu să le fac să cînte)
Faceţi lumînări în întunericul lumii.
La mesele voastre, hrăniţi-vă cu mine:
Aş fi fericită să vă potolesc
Foamea sufletului.
Eu sînt, în oraşele de piatră albă, dogorîtă de soare,
Vîntul albastru al mărilor sărate.
Mările, aceste ceasornice de buzunar
Care nu ştiu ce timp arată.
Cît mai este? Cît a trecut?
Ştiţi voi cîtă lumină este în mine,
Mi-e teamă să nu ard singură
Incendiind ziua
Asemeni trandafirului
Din mîna copilului blond.

Copyright - 2012 Mara Nicoară. Toate drepturile rezervate.