Mara Nicoara

Prada

Macii arzînd,
Aruncaţi pe cîmpie din trăsurile lunii iunie,
Macii, legănîndu-se pe tulpinile lor înalte.
şi vîntul nu e decît stolul acesta de păsări zburlite,
într-o clipă trecînd prin văzduh.
Ne răsucim în somn cu teamă
Că nimeni nu ne trezeşte.
îţi mulţumesc zi glorioasă, tu, pradă a mea,
Ascunsă în frunzişul verii, fruct dulce,
Nimic nu te poate atinge, nici albina
cu zborul ei,
Nici seminţele negre din ceasul rotund.

Copyright - 2012 Mara Nicoară. Toate drepturile rezervate.