Mara Nicoara

Privighetoarea purpurie

În fiecare an celulele trupului nostru sînt altele.
Unde au rămas cele douăzeci şi şapte de trupuri ale mele,
Poate au fost aruncate de pe o navă
Şi plutesc ca nişte miei sub abatoarele de argint
ale stelelor
Unde este trupul meu de la cinci ani,
Cel care învăţa că trandafirii ascund
gheare veninoase
Şi că obiectele casei sînt nişte cîini credincioşi
Unde este trupul meu de şaptesprezece ani
La care veneau peregrini desculţi să se închine,
Trupul meu de zăpadă.
Fiecărui trup nou i s-a adăugat o cicatrice
Numai sufletul este o privighetoare purpurie.

Copyright - 2012 Mara Nicoară. Toate drepturile rezervate.