Mara Nicoara

Referinţe critice

„În eflorescenţa poeziei feminine a ultimelor două decenii vocea lirică a Marei Nicoară s-a făcut auzită printr-o voluptoasă cîntare a dorului de viaţă, de exuberanţă juvenilă şi tandreţe. Am remarcat în cele cinci volume pe care le-a publicat din 1972 încoace o mare capacitate de a vedea relaţiile ascunse dintre fiinţă şi lucruri, mari îndrăzneli stilistice şi metaforice, puterea de a îmbrăţişa cosmosul într-o poezie de exaltări şi jubilaţii."

Al. Piru

 

Cuvintele, frumoase flori

„În tînăra generaţie lirică românească a mai răsărit un nume pe o carte de început poetic, plină de promisiuni şi aparţinînd unei tinere studente din Tg. Mureş: Mara Nicoară. Versurile sale se intitulează ingenuu Cuvintele, frumose flori. Sînt stihuri de feminină sensibilitate, de intimism. Scurtele incantaţii ale poetei Mara Nicoară palpită sub semnul lui Eros.
Pentru cititorul receptiv, fiecare strofă ascunde însă o confesiune tragică. Încetul cu încetul observi că provincialul titlu dat cărţii e un joc, un pretext, îndărătul căruia palpită o dramă. Atractivele roze stilistice ale Marei Nicoară ascund între petale minuscule limbi de ofideni."

Virghil Gheorghiu (Luceafărul 10 iunie 1972)


„Mara Nicoară face parte dintre poeţii confesiunilor directe, preocupaţi în primul rînd de ceea ce se întîmplă în sufletul lor.
Versurile ei au un timbru plăcut şi aparte, limpede şi fără moliciuni sau alintări; ele creează adesea, din elemente cotidiene, o atmosferă ciudată, misterioasă, de vis treaz care schimbă perspectiva lucrurilor, după cum impun un foarte personal sentiment al timpului.
Există în lirica tinerei poete numeroase alte aspecte ale modului său de a se simţi în lume, de la bucuria spontană pînă la elegia pierzaniei şi singurătăţii, de la sentimentul pozitiv al integrării pînă la senzaţia irealităţii, a stării de vis, de la suav la grotesc etc. Pretutindeni, versul sugestiv şi inflexiunile învăluitoare ale glasului reuşesc să reţină şi să convingă."

Victor Felea (Tribuna 18 mai 1972)


Cuvintele, frumoase flori
Biciul albastru

„Nimic din îndelungata tradiţie a erosului eruptiv nu lipseşte: buna vedere narcisistă, producătoare de viziuni de o suavă carnalitate, întărită de lentilele colorate ale unei senzualităţi în răsfăţ; devoţiunea parşivă, aglutinînd medievistic umilinţa dăruirii pînă la neantizare cu orgoliul nemăsurat al înlănţuirii iubitului într-o captivitate arahneică."

Lauranţiu Ulici (România literară 15 decembrie 1984)


Spirale - Biciul albastru

„Există la Mara Nicoară o vitalitate excepţională, o explozie a cuvîntului şi un suflu care salvează de multe rele. Şi în toată aglomerarea de cuvinte dure şi de stări de amazoană apare cînd şi cînd un duh lilial care frăgezeşte poemul, ca umbra trandafirie a unui foc tandru.
În Gînd pentru tine, cuvintele mate sunt lustruite cu suave pene de struţ, căpătînd o strălucire nebănuită.
Cel mai frumos produs al volumului mi se pare însă Despre femei. Aici apare calitatea cea mai înaltă a poeziei feminine, o ultrasensibilitate străbătînd, ca un laser, natură şi suflet, descoperind, ca sub lumina unui fulger, spaime abia trădate şi mai ales misterul numit Eva.
Cred că acele femei care ard ca nişte pomi alergînd pe străzi şi care plîng în toate direcţiile, pot fi, singure, semnele unui mare talent care, bine cultivat, va scoate sunete şi mai înalte. Extraordinare sînt şi maimuţele fierbinţi ale soarelui, imagine de o dinamică unică pe care, sincer, o invidiez. Din aceeaşi familie mi se pare că face parte şi poemul Este o prăpastie.
Un vers ca: Stomacul zilei căptuşit cu porumbei poate să fericească pe un degustător de fructe lirice rare."

Eugen Barbu (Luceafărul 16 noiembrie 1974)

 

Cronica literară
Inorogul alb

„Inorogul alb, cel de al treilea volum de poezie al Marei Nicoară ne oferă prilejul să vorbim despre autoarea lui ca despre o poetă constituită.
Foarte feminină, poezia Marei Nicoară are meritul de a nu se reduce doar la ţipătul direct şi imediat al simţurilor, ci de a-l spiritualiza printr-un efort de sublimare."

M. Ungheanu (Luceafărul)

 

„Mara Nicoară s-a relansat prin Mai mult pasăre decît înger, unde directeţea şi imprevizibilitatea limbajului reuşesc să smulgă din indiferenţă pe orice cititor."

Alex. Ştefănescu (Scînteia tineretului 15 dec. 1978)

 

Cronica literară - Mai mult pasăre decît înger

„Cel de-al treilea volum al Marei Nicoară, Mai mult pasăre decît înger, precizează înfăţişarea universului liric al poetei, repede cristalizat de la un volum la altul. Poeziile ei au o imagistică personală uşor de recunoscut, o viziune feerică a lumii, cîteva constante afective, o incisivă notă prozaică uneori, care nu reuşeşte să dărîme impresia de unitate a tablului policrom.
Poezia Marei Nicoară e o fantezie continuă, un teritoriu cu care poate să facă ce vrea, o ţară mereu de cucerit."
„Există o undă dramatică în poezia Marei Nicoară legată de spaima de a nu mai via, de a îmbărîni, de a asista la degradarea definitivă a naturii, spaimă mărturisită firesc, fără preparative speciale sau locuri comune.
Ochiul poetei ştie să fie ingenuu, să vadă proaspăt şi să ne facă să vedem la fel."
„Ceea ce dă preţul acestei poezii este marea ei autenticitate. Nici sentimentele, nici imaginile nu par confecţionate ci izvorîte spontan dintr-un prea plin sufletesc. O aspiraţie către puritate netrucată şi o vie autenticitate a sentimentelor, exprimate printr-o graţioasă imagistică, ce aminteşte de unele icoane pe sticlă, oferă poeziei scrisă de Mara Nicoală un sigiliu particular."

M. Ungheanu (Luceafărul 16 septembrie 1978)

 

Cronica literară - Boala crinilor

„Absolut remarabilă este Boala crinilor (Editura Eminescu, 1980) dedusă de Mara Nicoară dintr-un spirit liric care s-a modificat treptat, sporind în chip hotărîtor proporţia reflexivă şi cu o inedită aripă melancolică, strecurată aici imperceptibil. Din exaltarea senzaţională şi cu un cult carnal, insolit în lirica feminină românească, plină, cu două-trei excepţii, de chipuri cugetătoare, a rămas un fir subţire, ca de fum, învolburat arareori de instinct. Reflexivitatea provine dintr-o revelaţie, ca să zic aşa, filozofică: poeta a descoperit condiţia omului efemer."
„O casă naturistă, cu aer de pardis pierdut, este cîmpul transilvan, invocat periodic precum o utopie de quietudine campestră. Aşa imi explic melancoliile rurale care o cuprind pe Mara Nicoară, spirit altfel modern şi complicat."
„Din filosofia stabilităţii, de interior otios, decurg şi imaginile, cu o înfăţişare în aparenţă de fast artificios, căci mai totul este aici bătut cu preţioase plăci de argint şi de aur. Cu Boala crinilor Mara Nicoară devedeşte o înzestrare lirică indubitabilă."

Artur Silvestri (Luceafărul 13 septembrie 1980)

 

Varia - Boala crinilor

„O poetă foarte talentată, neapreciată încă la justa ei valoare este Mara Nicoară. Poeta se remarcă printr-o francheţe şi prospeţime a rostirii, imaginile, căutate, nici vorbă, par, graţie tensiunii interioare a discursului liric, spontane, pictate, datorită unei febrile inspiraţii de moment, atunci pe hîrtie."
„O sensibilitate decent-crispată domină poemele. Negre presimţiri cutremură sufletul poetei, care le mărturiseşte însă pe toate decent, şoptit, fără a face caz, cum se spune, şi dînd tocmai de aceea intensitate dramatică confesiunilor sale."

Victor Atanasiu (România literară 7 august 1980)

 

Cronica Literară - Boala crinilor

„Pentru Mara Nicoară poezia e o activitate cotidiană, o erezie domestică, o justificare a vieţii."

Emil Manu (Săptămîna 28 martie 1980)


Boala crinilor
Obiectele verii

„Poezia este la ea necesitate vitală şi exces de trăire, cuvintele sînt prelugiri directe ale stărilor sufleteşti (dar şi ale abstractizării emoţiei, demonstrînd uneori) adresîndu-se parcă unei lecturi senzoriale în mişcarea imprevizibilă a unei beţii de imagini pătimaşe şi jucăuşe, desfăşurîndu-se cînd simplu în interioare, cînd graţios ingenioase într-o natură stilizată, ca în rococoul senzual şi preţios al tablourilor lui François Boucher, ca întreaga artă a acestei sensibilităţi fin siècle, exaltată de strălucirile suprafeţelor şi oglinzilor - de ariditatea degustării spirituale a senzaţiei."
„O învolburare a culorilor străbate poezia Marei Nicoară cu tonuri diafane de roz şi nuanţe tandre de azur şi galben, ca desfăşurarea spumoasă a unor rochii somptuoase."
„Dar culorile din care se întrupează versurile sînt pastele grele de roşu purpuriu şi aur strălucitor care poleiesc lumea, ascunzîndu-i urîţenia şi cenuşiul. Crinul, crizantema, pasărea galbenă, rămîn o aspiraţie, în timp ce poemul se aprinde de petele violete ale privighetorii purpurii, rochiei de aur a ploii, şi mai ales ale trandafirilor roşii, floarea cea mai invocată în arderea acestei poete a iubirii şi luminii, însetată de frumuseţea eleganţei. Lumea ei e plină de pulberi de aur şi scoici trandafirii, nori aurii, flori de aur, ciorchini de struguri sîngerii, melancolia îi înţeapă sufletul cu ace de aur, haine de purpură, lumină de aur dulce, oglinzi şi ceasornice, amestecîndu-se uneori cu lucrurile insignifiante care ne asediază existenţa zilnică."
„Poezia Marei Nicoară are ceva din parfumul ameţitor al crinilor şi din frumuseţea tristă a petalelor de trandafir risipite pe mobile vechi, printre bibelouri preţioase."

Dan Alexandru Condeescu (Flacăra - 26 martie 1981)


Cronica literară
Boala crinilor
Obiectele verii

„La sfîrşitul lecturii, impresia e că toată acestă poezie regenerează, prin retortele de o subtilitate specială ale spiritului femini, tensiunea şi atmosfera macedonskiană, fiind, în fond, o epistolă în versuri somptuoase, saturată de melancolie şi pecetluită cu miniaturi în stil oriental, pe al căror fond auriu sînt proiectate imagini de basm ori, prin contrast, imaginin terifiante ale lumii moderne. Spiritului care refuză cu îndărătnicie contactul cu zona liminală a realităţii, i se pun aripile unei păsări de aur pe care cineva o trage, totuşi, cu o frînghie de mătase spre pămînt. Întocmai ca la poetul Rondelurilor, gustul auzului şi gustul cenuşii se amestecă mereu.
Ca şi la acesta, semnul luptei fără preget pe care spiritul s-a horărît s-o poarte cu imaculatul, monstruosul şi fanarea este aurul, cu toate substitutele sale."
„A face poezie cu hieroglifa aurului e un lucru dificil. Mara Nicoară izbuteşte imagini fastuoase sau stranii. Semn al unui instinct poetic sigur, ea face din el, în cîteva rînduri, şi o modalitate metaforică de a tezauriza melancolia.
Am început prin a desconspira simbolul care mi se pare esenţial în această lirică încă ingenuă, neprogramată şi, aş zice, de o spontaneitate neîndoioasă, pentru că el genereză aici o suprarealitate deopotrivă a strălucirii şi a melancoliei. În prezenţa lui se află secretul unei tensiuni poetice care nu se naşte din antinomii, opoziţii, contrarii. Spiritul se învecinează paşnic cu lumea sau se recunoaşte în interiorul ei. Marei Nicoară îi este străină spaima de lucruri; cu ele întreţine o relaţie de cordialitate."
„Să nu ne înşele goana febrilă a poetei după un spaţiu protector, după un ideal ori după un liman. Aceasta e pricinuită nu de lucruri, chiar dacă uneori sînt pictate desfăşurat, în avalanşă, invadînd existenţa, ci de comparaţia fiinţei cu eternitatea lor. Există la Mara Nicoară o spaimă neoprită de nimic în faţa implacabilităţii timpului, fanării şi decrepitudinii. Poeta ia adesea o poză meditativă, răsucindu-şi în inimă cuţitul melancoliei.
Cînd poemul se încadrează în ramă, efectele ating virtuozitatea."
„Sigur, poezia Marei Nicoară se bazează, dacă se poate spune astfel, pe dicţie: frumuseţea ei provine din curvisitatea discursului la o anume temperatură a spiritului."
„Ochiul poetei are frumoasa capacitate de a vedea în volume, dînd corporalitate impalpabilului.
Cine a scris asemenea versuri e îndreptăţit să creadă nu numai în viitorul poeziei sale, ci şi în prezentul ei."

Constantin Sorescu (Săptămîna 13 martie 1981)

 

Obiectele verii

„Obiectele verii încearcă radiografia unei vîrste a sufletului mult diferită de cea a căreia i se scria răbojul în cărţile de pînă acum ale Marei Nicoară; este vîrsta la care inexorabila trecere a timpului se face simţită cu tot mai multă putere, răpind puţin cîte puţin din strălucirea verii - vara, ca anotimp al trăirilor plenare... Această trecere este subtil orchestrată de poetă - de la semne aproape imperceptibile la o veitabilă angoasă...
Cum se poate vedea, versul Marei Nicoară atinge pe alocuri simplitatea relevanta a destăinuirilor fundamentale."

Nic. Ulieriu (România literară 24 septembrie 1981)

 

Cronica literară - Obiectele verii

„Mara Nicoară nu-şi epuizează formula lirică pentru că îşi reglează suflul poemelor cu ritmul interior, pe o durată scurtă, obligîndu-se la disciplina concentrării care o fereşte de inflaţia verbală. Deşi profund senzuală, poeta posedă o cenzură interioară care conferă poemelor echilibru, nelăsînd patetismul sau euforia să emită note acute.
Obiectele verii este un volum în care curajul sincerităţii netrucate, al simplităţii nesofisticate şi al bucuriei compensatoare fuzionează fericit cu proiecţia în imaginar şi cu rafinamentul desenului unor embleme ale stărilor emoţionale transpuse într-o poezie de calitate."

Sultana Craia (Cronica literară - 11 aprilie 1981)

 

Copyright - 2012 Mara Nicoară. Toate drepturile rezervate.