Mara Nicoara

Să ai curajul zborului

Să stai într-o cameră albă ca într-un insectar
Doar prin perdele să priveşti pădurea
Să simţi cum ţi se ofliesc aripile de înger
Cum cade-n vechi tablouri mîna cu securea.

Printre violete rar păşesc
Tînjind după străinul prea palid ca să fie.
Aburul vieţii intră-n lucruri bînd
O fiară mă pîndeşte cu ochi de păpădie.

Fiecare are-o mănăstire
În care şi-a zidit-o pe Ana.
Să ai curajul zborului, cînd ştii că pe ţărînă,
Să te aperi, nu ai decît geana.

 

Copyright - 2012 Mara Nicoară. Toate drepturile rezervate.