Mara Nicoara

Scrisoare către prietenul din turn

Tînjesc de o boală ciudată, prietene
Am fost la împărăţia ierbii, melcii mi-au scris
pe frunte semne strălucitoare,
Am fost în pădurile roşii alături de cavaleri gingaşi
În burgurile fumurii
- O ceaşcă din vechile tale porţelanuri n-a rămas nestrăbătută.
Eu am navigat prin mările verzi, cu faţa de Steaua Sudului uscată.
Nici un destin nu m-a încăput.
Mai mult decît un om fiind, m-am revărsat în lanuri de crini.
Mai mult decît o noapte tocită de răsuflarea somnului,
Am fost suava apă dansîndu-ţi numele.
Singura piezişă între cei drepţi
Picur din stînga mea sînge pe altarul salcîmilor.
Acum numai vrăbii cenuşii mă devoră.
Cu mîinile întinse caut pămîntul făgăduinţei, pipăi,
Dar bălăriile... au acoperit casa rece a sufletului.

Copyright - 2012 Mara Nicoară. Toate drepturile rezervate.