Mara Nicoara

Sfîrşitul copilăriei

Frumosul meu prinţ, norii au zale negre,
Pămîntul e o tobă pe care veacul bate
Şi noi dansăm tot mai repede, tot mai repede, tot mai repede -
Biciul albastru ne mînă din spate.

Înotăm prin marea zilelor strigînd,
Pomii tac cu degete-n urechi.
Coroană de cartofi primim la ţărm -
Ciocănitoarea anilor ne lasă vechi.

Carul ochilor are spiţe din raze,
Oraşele devoră cîmpii şi păduri.
Cînd rochia naivităţii e în zdrenţe
Doar sărutînd zăpada ne mai credem puri.

 

Copyright - 2012 Mara Nicoară. Toate drepturile rezervate.