Şi nu sînt mîini
Pe două scînduri trupul nemişcat
Noaptea în car pe miriştea albă
Cu paiele uşoare mirosind a înger.
De sub roţi prepeliţele scutură somn albastru cu aripile.
Scaieţii luminează sîngeriu.
Oprit timpul între măselele boilor.
O stea începe să crească
Înspre trupul meu nemişcat între două scînduri.
Şi nu sînt mîini
Şi nu sînt mîini
Să mă tragă afară din noapte.