Mara Nicoara

Sîntem fragili

Cît de subţire este pielea mea cea de mătase
Doamne, cum trec printre obiecte grele
dure, tăioase, ucigătoare, veninoase,
piatră, beton, oţel, lemn, apă, foc,
Cu trupul meu de zăpadă acoperit doar de o rochie.
Sîntem fragili ca nişte maci
striviţi de aur într-un lan de grîu
Sîntem fragili ca nişte miei cînd
printre gratiile ierbii pîndesc lupii.
Este oare un sens în viaţa oceanelor,
în viaţa stelei, în viaţa vacii albe,
în praful de pe drum,
Răul din lume este doar o întîmplare
Mai putem să credem în
pîine, într-o floare, într-un
copil, în cuminţenia unui ceasornic,
în Dumnezeu, în pămîntul de care
acum mi-e teamă, în lumina ceaiului
de tei, în fericire, în fructul mărului?

Copyright - 2012 Mara Nicoară. Toate drepturile rezervate.