Mara Nicoara

Steaua sufletului

rodii prea coapte pleznesc aruncîndu-şi sămînţa departe
miezul lor, roşu, dulce,
dar steaua, steaua sufletului
în care grădină creşte?

în fiecare celulă a trupului pîndeşte un vultur alb
aruncă-le o sută de holde să mănînce
curăţă de peşti şi alge oceanul tău, dă-le să bea
veghează-le somnul
ochiul albastru trecînd prin văzduhuri să nu lumineze
piramida aceasta de vulturi.

sui muntele
cu un trup tot mai greu în braţe
după măslini rămîn tot măslini
după pietre rămîn tot pietre
steaua, steaua sufletului
în care grădină creşte?

 

Copyright - 2012 Mara Nicoară. Toate drepturile rezervate.