Mara Nicoara

Steaua sufletului

Rodii prea coapte plesnesc aruncîndu-şi sămînţa departe.
Miezul lor roşu, dulce.
Dar steaua, steaua sufletului
În care grădină creşte?

În fiecare celulă a trupului pîndeşte un vultur alb.
Aruncă-le o sută de holde să mănînce.
Curăţă de peşti oceanul tău, dă-le să bea.
Veghează-le somnul,
Ochiul albastru trecînd prin văzduhuri să nu lumineze
Piramida aceasta de vulturi.

Sui muntele
Cu un trup tot mai greu în braţe.
După măslini rămîn tot măslini,
După pietre rămîn tot pietre.
Steaua, steaua sufletului
În care grădină creşte?

 

Copyright - 2012 Mara Nicoară. Toate drepturile rezervate.