Mara Nicoara

Tablou de Vermont

Arde soarele ca un depozit de cherestea
Drept în fereasta cu perdea.
Pe un soclu tace o lampă cu abajur
Făcînd cercuri verzi în timpul din jur.
În oglinda cu stăluciri trandafirii
O fată îşi priveşte ochii aurii.
E o dimineaţă senină pe mobilele albe,
pe duşumea,
În aerul camerei a fîlfîit ceva.
Şi eu am trăit odată, dragă Ioane,
Clipa cuprinsă în rama cu flori şi coroane.
Fata frumoasă seamănă cu mine
Azi sînt un trandafir, dar ce voi fi eu mîine?

Copyright - 2012 Mara Nicoară. Toate drepturile rezervate.