Mara Nicoara

Temerile

- Iată-te ajunsă femeie, zice pomul,
cel care înfloreşte în fiecare primăvară
sub fereastra mea,
Părinţii se fac tot mai mici şi dispar
Ca nişte fulgi de zăpadă pe cerul de iarnă,
Iată-te hotărînd ce e bine şi rău,
Lucrurile se înmulţesc în jurul tău,
baricade inutile în calea timpului.
Iată că munceşti din greu pentru zilnica pîine,
În timp ce alţii zboară spre vîrful piramidei,
În timp ce alţii, găunoşii, ajung la strălucire.

- Pomule, cel care înfloreşti în fiecare
primăvară sub fereastra mea,
Dar mie nu îmi pasă de piramide,
Eu trebuie să trăiesc curată şi bună
Să fac din copiii mei nişte oameni ca mine,
Eu nu plîng la colţuri de stradă că nu e pîine,
Eu umplu pămîntul patriei cu lanuri verzi.
Pe milioanele de oameni ca mine
Se sprijină patria.

 

Copyright - 2012 Mara Nicoară. Toate drepturile rezervate.