Mara Nicoara

Toamna îşi are vremea ei

Toamna îşi are vremea ei şi trandafirul
îşi are vremea,
Iubirea îşi are vremea ei,
şi piramidele veşnice
îşi au vremea,
Oraşul cu patima lui îşi are vremea,
Şi retragerea în rezervaţiile sufletului
îşi are vremea.
Se înmulţesc păsările în jurul meu
Şi eu îmi gîndesc singurătatea,
În lume poetul se stinge pe zăpadă imaculată
Cum sînt stinse stelele cu mitraliera.
Adevărul nu este numai un felinar,
Cu care luminezi obiectele pămîntului.
Bate inima mea, sau bat clopotele văzduhurilor?

Copyright - 2012 Mara Nicoară. Toate drepturile rezervate.