Mara Nicoara

Toamna

Un cedru singuratic, adăpostind berze albe
Şi marea în depărtare, ca o bilă de sticlă.
Se face inventarul frunzelor:
Lipsesc tot mai multe, în oraşul
din piatră albă.
Pleacă din noi timpul
Mişc degetele şi zboară din mine
ca o lumină aurie,
ca un izvor,
Rămîne tot mai puţin.
Din toate lucrurile lumii
se evaporă timpul
Rochiile devin tot mai palide,
Muntele lutos se macină
Florile de aur alunecă în nori.

Copyright - 2012 Mara Nicoară. Toate drepturile rezervate.