Mara Nicoara

Treptele mării

O, cîmpiile de aur ale copilăriei
Fîneţele pline de flori, oamenii buni şi harnici,
Unde au dispărut acei ţărani?
Unde sînt florile de atunci,
unde sînt caii şi gutuii înalţi
cu frunze de ceară?
Unde e lumina orbitoare de atunci,
întreb eu,
Astăzi cînd totul a devenit prea strîmt:
Rochiile, odăile unei case, timpul unei zile,
Parcă cineva duşmănos ne-ar fura
printr-un beţişor de argint
Timpul străveziu al unei zile.
Periuţele de dinţi, depărtate în acelaşi pahar,
Noi doi, faţă în faţă şi străini
asemeni treptelor unei mări:
Ultima duce spre uscatul cu plante şi pomi,
Penultima e încă sub apa născătoare.

Copyright - 2012 Mara Nicoară. Toate drepturile rezervate.