Mara Nicoara

Vibraţie

Zice neamţul: sînt fericit că sînt neamţ,
Nu e neam mai măreţ sub soare!
Francezul e mîndru că este francez,
Grecul că este grec -
Mintea mea de poetă este plină de ironie
Dar sufletul şi sîngele
Îmi vibrează cînd aud cuvîntul: român.
Sîngele meu, în care s-au adunat toate vieţile
strămoşilor mei români.
Eu am învins la Rovine, Griviţa, Mărăşeşti,
Eu am iubit întotdeauna păpădiile
Ca o lumină a speranţei în iarba fragedă,
Eu am vînat bourul şi zimbrii albi,
Ai mei au fost munţii şi cîmpiile,
Pămîntul acesta pe care calc mă cunoaşte
Eu sînt făcută din ţărîna acestei patrii
Şi sîngele patrei străluceşte în mine.
De mii de ani stau în acest loc
Totul trece în jurul meu, florile din pomi, iarba, mieii,
Numai eu rămîn,
Flacără eternă, soldatul nemuritor al patriei.

Copyright - 2012 Mara Nicoară. Toate drepturile rezervate.