Mara Nicoara

Vîntul de argint

Degeaba îmi spun: sînt foarte puternică,
Pot să ţin globul lumii pe umerii mei,
Pe mine vîntul de argint venit din stele
nu mă clinteşte,
Pe mine bărbaţii tineri oferind fructe dulci,
de purpură,
Nu mă pot ispiti,
Eu sînt deasupra
acestor ispite,
nu mă impresioneză strigătele ca nişte cuţite
înfipte în tavanul tramvaielor, felul cum
îşi leapădă zăpada rochiile, cum pîlpîie
mugurii pe crengi,
cum arde lumînarea mării.
Dar te-am întîlnit pe tine şi mi-am aruncat coroana
de aur în noroi
Am ajuns slabă ca efemerii cărăbuşi, mor odată cu
firul de crin albastru.

Copyright - 2012 Mara Nicoară. Toate drepturile rezervate.