Timpul din noi
Odată cu florile de aur ale toamnei lunecă
în văzduhuri
Frumuseţea femeilor.
Unde sînt gleznele, gura, ochii, mîinile
lor de zăpadă?
Mă scufund în timpul din mine,
Arde biblioteca din Alexandria
Şi papirusuri se ridică în văzduhuri
Ca nişte berze de flăcări.
E prea multă violeţă în acest veac,
Pe străzi maşini, claxoane, cozi, prieteni,
blocuri, ciocane care lovesc
Mă reîntorc acasă, stau de vorbă cu prietenul meu
Platon, care îmi dă întotdeauna dreptate.