Cine a pus hotare
Stau şi ascult cum se subţie în ceşti laptele porţelanului
O secundă plezneşte într-un pahar
Semn că în chinuri moare o galaxie departe.
Taine ciudate se petrec
În partea umbrită a obiectelor.
Lacul îşi caută cu degetele de apă trupul
Şi atinge nuferi.
Pe cîmpie turmele albe pasc
Cu burţile pline de alte turme.
În toate acestea există un sens.
Există o lege a soarelui, o lege a ierbii, o lege a pulberii.
Cine mi-a pus hotare de piatră
Ca nici o întrebare să nu treacă dincolo de stele
Cu trupul mînjit de pămînt?