Cuvintele poeziei
E de-ajuns floarea de soc ca o perdea
clătinîndu-se
Deasupra amiezii pe plaja arsă
şi lumea asta, răsucită din temelii
Se reaşează bună şi blîndă la loc
Atunci cînd sună cuvintele poeziei.
E de-ajuns puful plopilor ca o ninsoare
Singur şi demn te plimbi printre centauri în marile
parcuri,
Acasă te aşteaptă prieteni cu sufletul fierbinte:
în bibilitecă
Volumele lor luminează noaptea eternă.