Amintire la sfîrşitul războiului
Pe ce te-ai mai putea sprijini, suflete,
Peregrin umil prin grădinile pămîntului,
Cînd orice obiect se preface-n pulbere,
Cînd argintul se-nnegreşte de-atingerea vîntului.
Te sprijini de ziduri, zidurile curg,
Pieptul iubitului este din fum albastru,
Copilul trandafiriu doarme într-o scoică,
Pervers clipind spre depărtatul astru.
Nu avem voie să facem bibelouri perfecte
Numai zeii sînt perfect rotunzi sau patraţi şi se pot supăra.
Flori parfumate aruncăm pe masa zilei
Pe care stai vînat şi dumneata.