Nelinişte
Umbrele sînt ierburi gri
Şerpi pîndind cu ochii de văpaie
Clipa blestemat-i în odaie
Cariul nopţii brusc încremenit.
Şi ce-ncepu să şopotească
Şi mă pîndeşte-un vasilisc
Prin colţuri mii de chipuri isc
şi cheia înverzi de teamă-n broască.
În jur se-ntinde-un abur roşu.
În cercul strîns neîncetat
Căţelul pămîntuli s-a spînzurat
Şi-atunci deodat' cîntă cocoşul.