Prea tîrziu
Cînd cu fratele meu apucam drumul Bizanţului
Şi mergeam, şi mergeam pînă ce degetul se împiedica de o molie
Chipul tău necunoscut mă pîndea printre litere
Şi-mi trimitea două pantere negre solie
Şi cum te-am căutat, cum te-am căutat
Barba ta creştea deasă pe cîmp, tu erai plecat.
Ca aţa de ac îmi spînzuram gîndul de tine
Dar tu vînai berbeci sălbatici pe plante străine
Şi-mi înfloreau garoafele sînilor cînd lunecai
Prin vis, tăcut şi frumos, depărtat ca prin binoclu.
Cînd în sfîrşit te-am ajuns, şi-am vrut să-ţi îmbrăţişez genunchii
M-am lovit cu fruntea de soclu.