Pasărea albă II (Cînd te privesc, gîndesc ca un cal roşu)
Cînd te privesc, gîndesc un cal roşu
Păscînd o iarbă înaltă de fum.
Nu e o iarbă înaltă de fum, sînt umerii mei
Pe care un bărbat foarte singur
Voia să înalţe o catedrală.
Umbra mea e fierbinte şi topeşte zăpada albă.
Aud pana albastră a unei păsări izbind pămîntul.
Aud la mîna stîngă ceasul
Cu colţi de lupi muşcînd vremea
Din secunde curge apă şi sînge.